jeudi 4 juin 2015

U liceanu - Edizione 2015


>>> Lire / Télécharger le journal

Edition 2015






Journée LinguaViva

Journée des jeunes traducteurs au Collège Pasquale Paoli de Corti
avec les élèves du lycée du Fangu à Bastia et du collège des Padules à Aiacciu

Photo de groupe

Journée des jeunes traducteurs dans le cadre du programme TradiLingue
au Collège Pasquale Paoli de Corti
avec les élèves du lycée du Fangu à Bastia et du collège des Padules à Aiacciu
3 juin 2015


L’homme qui plantait des arbres

Principiu di a traduzzione di « L’homme qui plantait des arbres » - Jean Giono

Per  chì u carratteru d’un esseru umanu palesi qualità daveru eccezziunale, ci vole a diccia di pudè mirà i so fatti per anni è anni. Sì quelli fatti sò privi d’ogni egoisimu, sì l’idea chi i porta hè di una generosità senza paru, s’ellu hè à tutti patti stabilitu ch’elli ùn anu circatu ricumpensa indocu è ch’elli abbianu di più lasciatu annant’à u mondu impronte vidicule, hè omu tandu, senza risicu di sbagliu, di nanzu à un carratteru indimentichevule.
...

U liceanu - Edizione 2015 - 03.06.2015

Parolla nova

A MO PAROLLA NOVA AMPARATA OGHJE :

• macerba
• tessidore
• tilaghju
• ghjudicà
• frasca
• fà nice
• capighjà
• spechjone
• scartu
• picchè
• panni

U liceanu - Edizione 2015 - 03.06.2015

Lettres à un jeune poète

Rainer Maria Rilke

Lettera prima
Pariggi, u 17 di farraghju 1903.
Caru Sgiò,
A vostra lettera m’hè ghjunta qualchi ghjorni fà. Tengu à ringraziavi pè a tamanta cunfidenza ch’ella mi testimuneghja. Ùn possu propiu fà megliu. Ùn possu ghjudicà di a qualità di vostri versi ; luntana da mè a voglia di criticà.
Avvicinà un’opera d’arte ùn hè micca sempre facevule : u discorsu criticu ùn hè micca sempre u più adattu. I cosi ùn sò micca tutti faciuli à piglià è à di chi ciò volenu fà crede u piu suvente ; a piuparte di l’evenimente ùn si ponu di,accadanu in un spaziu duve nisunu parulla ùn sarà mai andata, è più inesprimabili chi tutti sò l’opera d’arti, issi presenzi misteriosi chi a vita si face vicina a nostra, effimeri.
Sta rimarca preliminara una volta fatta, mi permette di divi chì i vostri versi senza caratteru propiù piattanu i principi timidi d’una persunnalità. In u bellu puemu «A miò anima» chì à sentu u più. Qui, c’hè qualcosa in voi chi cerca à sò forma è u so stilu.
...

U liceanu - Edizione 2015 - 03.06.2015

Ghjocu

« U gattu di u Merre »

A : u gattu di u merre abbaghja in Aiacciu
B : u gattu di u merre beie una  bandera
C : u gattu di u merre caccia u cane da calvi à calacuccia
CHJ : u gattu di u merre chjappa e chjave di a chjesa
D : u gattu di u merre dice « dimenica » cù u so dinochju dirittu
E : u gatti di u merre esiste
F : u gattu di u merre face a farina cù a so famiglia in Francardu accantu à u focu accantu à u fiume è si fuma una frasca cù Fanfan
M : u gattu di u merre manghja una mela maravigliosa (merza è macerba incù Maria a machjaghjola in Marignana è marchja longu à u mare in a machja
N : u gattu di mere nasce indè a natura cù inuli nazionalisti di notte




















U liceanu - Edizione 2015 - 03.06.2015

L’imperadore spugliatu

D’après Les contes d’Andersen (L’empereur nu)

In tempu d’una volta, c’era un rè chì li piacianu tantu i vestiti ch’ellu spendia tutta a so furtuna per i so panni. Quand’ellu passava in rivista i so suldati, quand’ellu andava à u spetaculu o quand’ellu spassighjava, ùn avia per scopu chè di fà vede i so panni novi.
À tutta ora cambiava di panni.
È, cum’è ellu si dice di un rè : « hè à u cunsigliu », si dicia d’ellu : « hè sempre in cameretta ».
A capitale era  una cità piena d’allegria grazia à i frusteri di passeghju. Ma, un ghjornu s’affacconu dui scrucconi chì si facianu passà da cusgidori è si vantavanu di tesse a stofa a più bella di u mondu. Non solu eranu bellissimi i culori è i disegni, ma i panni fatti cù quella stofa avianu una qualità maravigliosa : Diventavanu invisibbili per ogni parsona ch’ùn sapia fà bè u so travagliu o chì era appena chjuccutu.
« Sò panni for’di prezzu » pensò u rè. Grazia à elli puderaghju ricunnosce tutti l’incapaci di u mo guvernu : saperaghju distingue l’àbbili da i simplicioni. Iè, mi ci vole quella stofa ».
È avanzò à i dui scrucconi assai muneta da ch’elli possinu cummincia subbitu u so travagliu.
« Vocu à mandà à i tessitori u mo vechju ministru pensò u rè. Ghjè ellu chi pò ghjudicà u megliu a stofa : sì sfarenza tantu da u so spiritu chè da e so capacità. »
L’onestu vechju ministru entrò in a sala induve i dui scrucconi travagliavanu cù tilaghji vioti.
« Oimè ! pensò aprendu l’ochji. Ùn vecu nunda. » Ma ùn palisò nunda.

U liceanu - Edizione 2015 - 03.06.2015

mercredi 3 juin 2015

35 chilò di sperenza

Anna Gavalda
Traduttu in corsu da : i liceani di u Fangu - Bastia diretti da M. Adami, prufessore



Odiu a scola. L’odiu più ch’è tuttu in lu mondu. È ancu di più... M’hà scempiatu a vita.
Sin’à l’età di trè anni, possu dì ch’eo sò statu felice. Ùn mi n’avvengu più vera- mente, ma, à parè meu, andava bè. Ghju- cava, fighjava u mo scagninu di petit ours brun dece volte fila, disegnava è inven- tava miliarde di sturiette à Grodoudou, u mo canucciu ghjoculu, ch’eo tenia caru. Mamma mi cuntava ch’eo stava ore sane in camera à batachjà è à parlà solu solu. Ne ghjungu à dì ch’era felice.
À quelli tempi di a mo vita, tenia caru à tutti, è credia ch’elli si tenianu tutti. Eppò quandu aghju avutu trè anni è cinque mesi, tònfiti ! A scola.
Pare chì a mane ci sò andatu cuntentu cum’un pichju. In quantu à mè, babbu è mamma m’avianu fastidiatu cun què durante tutte e vacanze : « Sì furtunatu u mio figliulucciu, ai da andà à a scola grande... » « Guarda sta bella carti- na nova nova ! Hè per andà in la to bella scola ! » È batalà batalà...
Si dice chì ùn aghju micca pientu (sò curiosu, pensu ch’avia a voglia di vede ciò ch’elli eranu i so ghjoculi è i so Legò...). Ge chì sarebbi vultatu in- cantatu à ora di cullazione, ch’aghju manghjatu bè è ch’eo sò vultatu à cuntà a mo matinata maravigliosa à Grodoudou.
È bè s’avia sappiutu, i m’averebbi gosi, quelli ultimi minuti di campa, per- chè ghjè subbitu dopu chì a mo vita hà sviatu.
– Ci turnemu, hà dettu mamma – Induve ? – Ebbè... In scola ! – Innò.
– Innò di chè ?
– Ùn ci anderaghju più. – Ah iè... è perchè ? – Perchè ghjè fatta, aghju vistu cum’ellu era, ùn mi preme micca. Aghju tante cose à fà indè a mo stanza. Aghju dettu à Gro- doudou chì avia da falli un apparechju speziale da aiutallu à ritruvà tutte l’osse ch’ellu hà interratu sottu à lu mo lettu, allora ùn aghju più tempu à andacci.
Mamma s’hè addinuchjata, è aghju sca- pacciatu. Hà insistitu, sò sbucciatu à pienghje. M’hà pisatu, mi sò messu à mughjà.
È mi hà sciaccatu un pattone.
Era u primu di a mio vita. Eccu. Era què, a scola.
Era u principiu di i mio castichi.
Quella storia, aghju intesu à babbu è mamma cuntalla tante volte. À i so amichi, à e maestre, à i prufessori, à i psicòlochi, à l’ortofonisti è à a cunsigliera d’orientazione. È ogni volta ch’eo a sentu, m’ammenta ch’eo ùn lu l’aghju mai fattu, u so circadore d’osse, à Grodoudou.
Avà aghju tredeci anni è sò in sesta. Iè, a sò, ci hè qualcosa ch’ùn piccia micca. Vi spiecu subitu, ùn vale à cuntà nantu à e vostre dite. Aghju duppiatu duie volte : u CE2 è a sesta.
A scola, hè sempre u drama in casa, pensate... Mamma pienghje è babbu m’attacca lite, o allora hè u cuntrariu, hè mamma chì m’attacca lite è babbu chì stà zittu. À mè mi face pena di vedeli cusì, ma chì possu fà ? Chì li possu dì in quelle circustanze ? Nunda. Ùn possu dì nun- da perchè chì s’eo apru a bocca, hè ancu peghju. Elli ùn trovanu ch’è una a cosa à ripete cum’è papaghjalli :
« Travaglia ! » « Travaglia ! » « Travaglia ! » « Travaglia ! » « Travaglia ! »
Va bè, aghju capitu. Ùn sò micca stupi- du stupidu, quantunque. Mi piacerebbe à travaglià ; ma u peccatu, hè chì ùn la ci facciu micca. Tuttu ciò chì si passa in scola, hè quant’è ch’ellu sia chinese. Entre per una orechja è sorte da l’altra. M’anu purtatu à vede miliarde di dut- tori, per l’ochji, per l’orechje, è ancu per u cerbellu. A cunclusione di tuttu quellu tempu persu, hè ch’aghju un prublema di cuncentrazione. Andemu puru ! Eiu a sò benissimu ciò ch’aghju, basta à du- mandamila. Ùn aghju micca prublema. Ùn ne aghju manc’unu. Hè ghjustu ch’ella ùn mi preme micca.
Ùn mi preme micca. È basta.
Sò statu felice un annu solu in scola, era in sezzione maiò di scola materna cù una maestra chì si chjamava Maria. D’ella, ùn mi ne scurderaghju mai.
Quandu ci pensu torna, mi dicu chì Maria hà fattu a maestra solu per cun- tinuà à fà ciò chì li piacia in la vita, vale à dì scumbatticcià, creà è fabricà cose. M’hè subbitu piacciuta. Tempu a pri- ma matina di u primu ghjornu. Purtava vestiti ch’ell’avia cusgitu à di per ella, maglie ch’ella avia calzittatu è cutracchi- ni ch’ella avia inventatu. Ùn si passava una ghjurnata senza chì no purtessimu qualcosa in casa : un ricciu di carta pesta, un misgiu incù una buttiglia di latte, un topu in una chjoppula di noce, mobili, disegni, pitture, incullature... Era una maestra ch’ùn aspettava micca u ghjornu di a festa di e Mamme per dumandacci di mette manu in pasta. Dicia ch’un ghjor- nu riesciutu era un ghjornu chì omu avia pruduttu qualcosa. Quandu ci pensu, mi dicu chì quellu annu di felicità hè dinù à l’origine di tutte e mo disgrazie perchè chì hè tandu ch’aghju capitu una cosa simplicissima : nunda mi primurava dì più ch’è e mo mani è ciò ch’elle pudianu fà.
Per finiscene cù Maria, sò ancu ciò ch’eo li devu. Li devu un CP à cristianinu. Perchè ch’ella avia capitu bè cun quale ella scumbattia. Sapia ch’eo lacrimava faciule quand’ellu tuccava à scrive u mio nome, ch’eo ùn tenia à mente nunda è ch’ellu era un spaventu per mè di recità una fuletta. À a fine di l’annu, l’ultimu ghjornu, sò andatu à dilli avvedeci. Avia a gola stretta è avia u mo chì fà à par- là. L’aghju porsu u mio rigalu, era un vasettu à mina magnificu cù un scagnu pè i trumboni, un’altru pè l’achetti, un locu pè ripone a so squassaghjola è tira avanti. Avia messu l’ore à appruntallu è a dicurallu. Mi ne avvedia ch’ella li facia piacè è ch’ella paria emuziunata quant’è mè. M’hà dettu :
– Ancu eiu aghju un rigalu per tè, o Gregò... Era un librone. Hà aghjustatu : – Quist’annu chì vene, sarai cù i grandi, in scola di Madama Daret, è ti tuccherà à fà bè... A sai perchè ?
Aghju scapacciatu. – Da pudè leghje tuttu ciò chì ci hè quì nentru...
Tempu ghjuntu in casa, aghju duman- datu à mamma di leghjemi u titulu. Hà messu quellu librone nantu à e so dino- chje, è hà dettu :
– 1000 faccende pè e manucci. Attenti, chì parapiglia s’appronta !
Aghju odiatu à Madama Daret. Aghju odiatu u so timpanu di voce, e so manere è u so bruttu mendu d’avè sempre preferiti. Ma, aghju amparatu à leghje perchè chì vulia fà l’ippopòttamu in sca- tula d’ove di a pagina 124.
Nantu à u mo biglittinu di fine di scola materna, Maria avia scrittu : « Stu zitellu hà un capu in forma di pas- soghja, dite di fata è un core tamantu tamantu. Si n’averia da fà qualcosa. » Era a prima è l’ultima volta di a mo vita ch’un membru di l’Educazione Naziu- nale ùn a si cacciava cun mè.
***
In ogni manera, ne cunnoscu poca ghjente chì ùn li piace ! Voi, per indettu, s’eo vi dumandu : « Ti piace a scola ? » Avete da scapaccià è rispondemi di nò, hè sicura. Ùn ci sò chè i lustrascarpi pè dì di sì, o allora quelli chì sò tantu bravi chì li accunsente à vene ogni matina à misurà e so capacità. Ma osinnò... Quessa gher- ba veramente à quale ?, À nimu. È quale l’odia veramente ? Poca ghjente dinù. Iè. Ci sò quelli chì sò cum’è mè, quelli chì omu chjama zucche è chì anu sempre a pena in corpu.
Eiu, spalancu l’ochji almenu un’ora pri- ma chì a mio sveglia songa, è pè un’ora sentu a mio pena in corpu chì cresce, chì cresce... Quandu mi barcu da u mio let- tu soprappostu, aghju tantu cresci core chì mi si pare d’esse nant’à un battellu à mezu mare. U sdighjunu hè un supliziu.
In verità, ùn possu ingolle nunda, ma cum’è mamma mi hè sempre addossu, pigliu pane abbrustulitu. Indè u vittu- rone, a mio pena in corpu si cambia in una palla soda. S’eiu incontru amichi è s’ellu si parla di Zelda, per indettu, và un pocu megliu, a palla s’ammena, ma s’eiu sò solu, mi face suffucà. Ma u peghju peghju, ghjè quandu ghjungu sott’à a tit- toghja. Ghjè u sisu di a scola chì m’im- peghjurisce. L’anni passanu è i lochi cam- bianu, ma u sisu hè sempre u listessu. Un sisu di calcinella è di « baschette » vechje imbulighjate, chì mi stringhje a gola è m’arreca u vomitu.
A palla principia à strughjesi versu quat- tru ore, è hè sparita tutta quandu apru a porta di a mio camera. Volta quandu babbu è mamma voltanu è ch’elli ghjun- ghjenu à fammi dumande nant’à a mio ghjurnata è sbulicà in la mio cartina pè verificà a mio agenda è u mio quaternu di currispundenza, ma in menu forte, perchè chì incù elli aghju l’abbitutine di e lite avà.
Infine, innò, sò intraccia di bugiardà quì... Ùn mi ci avvezzu manc’appena. E lite sò fila una l’altra, è ùn mi ci cunfac- ciu. Sò strazi quantunque. Fattu chì bab- bu è mamma ùn si tenenu più tantu, anu u bisognu d’azzuffassi ogni sera ; è postu ch’elli ùn sanu cumu principià, si ghjo- vanu di mè è di e mo nutacce cum’è scu- sa. Hè sempre colpa di unu o di l’altru. Mamma rimpruvereghja à babbu d’ùn avè mai pigliatu u tempu di curà mi, è babbu li risponde chì ghjè colpa soia à ella. Ch’ella m’hà datu troppu vezzi.
N’aghju una techja, ma chì techja... N’aghju una techja chì ùn a vi pensate mancu.
In quelli mumenti, mi tuppu l’arechje da u nentru è mi cuncentreghju nantu à ciò ch’eo sò intraccia di custruisce : un vascellu spaziale per Anakin Skywalker cun i mio Lego system, o un apparechju per sprime i tubbi di pasta à dente cun u mio Meccano, o una piramida gigante in Kaplas. Dopu, ci hè u supliziu di i duve- ri. S’ella hè mamma chì m’aiuta, finisce sempre per pienghje. S’ellu hè babbu sò sempre eiu chì finiscu pienghjendu.
Vi contu tuttu què, ùn vuleria micca chì vo pensite chì babbu è mamma valenu pocu o ch’elli à si caccianu sempre cun mè, innò, innò, sò una campa, infine una campa... sò nurmali, nebbè. Hè ghjustu a scola chì guasta tuttu. D’altronde, annu, era da quessa ch’eo ùn scrivia chè a metà di i duveri nantu à a mio agenda, era per francacci da tutti quelli azzuffi è da quelle serate di disgrazia. Era veramente l’unica cagione, ma ùn aghju micca pruvatu di dilla à a direttrice di u cullegiu quandu mi sò truvatu à faccia lavata davantu à u so scagnu. Peccatu.
In ogni manera, aghju fattu bè di stà zit- tu. Ch’averia capitu, quella gallinaccia ? Nunda, postu ch’ella m’ hà lampatu fora u mese dopu.
M’hà rimandatu per via di u sportu. Ci vole à dì chì odiu u sportu gua- si quant’è a scola. Micca listessu, ma guasi. Ghjè sicura, sì vo mi vidissite, capisceriate megliu perchè chì trà mè è i tatami, ci hè un bellu passu ! Ùn sò mic- ca tamantu, micca grossu pocu, è micca rubustu. Possu aghjunghje : Ùn sò micca tamantu, micca grossu è tuttu mougou- doù.
M’accade di mette e mio mani in l’il- ie è di spechjami mettendumi pettu à culombu. Ci hè da stupisce, si dicerebbe un lumbriculu in traccia di fà u body- building, o puru quellu chì si vole arrullà in Astérix legiunariu : Si crede ch’ellu hè appena scupignu, ma quand’ellu si cac- cia u so mantellu di pelle animalesca, si avvede omu ch’ellu hè una fralleppula (una scrizzula), quandu vecu u mio riflessu ghjè à ellu ch’eo pensu. Ma indè, ùn mi possu micca guastà u sangue cù tuttu in a vita, ci vole à cappià corda nant’à cert’affari, osinnò, ci hè da diventà scemi. ... nunda chè di scrive ste parolle mi ghjunghje a risa... chì ghjè à Madama Berluron è à e so lezziò d’EFS (educazione fisica è spurtiva) ch’eo devu e più belle scaccanate.
Hè principiata cusì : – Dubosc Grégoire disse fighjendu u so carnettu. – Iè. Sapia ch’avia da fiascà torna u cuncati- namentu è esse à e rise. Mi dumandava quand’ella cumpierebbe tutta quessa.
Mi sò avanzatu, è l’altri si mettianu digià à ridichjulà. Mà ùn si ridianu micca di a mio nullità. Per una volta, ridianu di a mio andatura. M’era scurdatu di a mio robba, è cum’ella era a terza volta di a trimisata, avia imp- restatu a tenuta di u fratellu di Benjamin per ùn esse micca punitu. (Sò statu più punitu in un annu chì vo ùn la sarete mai in tutta la vostra vita !) Ciò ch’ùn sapia micca, hè chì u fratellu di Benjamin era listessu à Géant Vert è ch’ellu misurava un metru è novanta...
Eccumi dunque intraccia di pavanà mi in tenuta di sportu XXL è scarpi tamanti tamanti. Inutile à dì ch’avia u mo picculu successu...
– Chì ghjè sta tenuta, torna ? hà mugh- jatu mamma Berluron.
Aghju pigliatu a mo calambria lòmbata, è aghju dettu : – Beh, ùn capiscu micca, madama, l’altra simana, m’andava bè... Ùn capiscu mic- ca...
Paria in bullore : – M’avete da fà a cinciniola doppia capu avanti, pedi strinti. Aghju fattu una prima girivoltula senza nè capu nè coda, è m’aghju persu un scarpu. Aghju intesu à l’altri scaccanà, allora per falli piacè n’aghju fattu una seconda è aghju trovu manera di mandà l’altru scarpacciu à minà u suffittu. Quandu mi sò arrittu torna, si vidia un pezzu di calzunettu perchè chì u mo panta- lone si n’era falatu. Madama Berluron era imbacata è quelli di a mo scola spanzati.
Di sente tutte quelle rise, hè stata cum’è una rivelazione perchè chì, per una volta, ùn eranu micca rise scherzose, eranu rise magnifiche, cum’è à u circulu, hè à parte- si da quellu corsu ch’aghju decisu d’esse u pagliacciu di a scola di ginnastica. U buffone di Madama Berluron. Di sente a ghjente ride per via di sè, vi pesa pè i pedi è, dopu, hè cum’è un alloppiu : più a ghjente ride, più avete a voglia di fà li ride.
Madama Berluron m’hà punitu tantu chì ùn ci era più pagine in u mio quaternu di currispundenza. À a fine, mi sò fat- tu lampà fora per via di quessa, ma ùn mi pentu di nunda. Per via d’ella, mi sò intesu appenuccia allegru in scola, appe- nuccia utile.
Ci vole à dì chì aghju messu un gran’pa- rapiglia è teni. Prima, nimu vulia di mè in a so squadra perchè chì ùn valia propiu nunda, è, dopu, si luttavanu per avè mi perchè chì cù e mo buffunerie distabili- zava i cuntrarii. Mi ricordu d’un ghjornu chì m’avianu messu in le rete... Chì sci- mizia... Quandu u ballò s’avvicinava, mi pichjava à e rete cum’è una scimia spa- ventata mughjendu di terrore, è quandu ella mi tuccava à rimette lu in ghjocu, à sgalapera mandava u ballò daretu à mè pè sciaccacci un puntu direttu direttu. Ancu chì una volta mi sò lampatu di nanzu per riguarrà u ballò. Bella sicura ùn l’aghju mancu toccu, ma quandu mi sò arrittu, mi mastucava un ciuffulu d’er- ba cum’è un vacca, fendu « mmeuuh ».
Quellu ghjornu Karine Lelievre si hè pis- ciata addossu, è sò statu punitu 2 ore...
Ma ùn hè stata pè nunda. Sò statu man- datu fora pè colpa di u « cheval d’arçon ». Hè assai disturbente perchè chì per una volta, ùn facia micca u scemu. Si devia saltà nant’à stu cosu in marmuzza azzi- gendusi à e brancate è quandu ella m’hè tuccata aghju fattu male è mi sò fattu sente à a... insomma à a... avete capite ciò ch’eo vogliu dì... avia a piscinetta macagnata, nè. Bella sicura, l’altri anu pensatu ch’eo facia nice di dì « ouyou- youyouyouoûûûûûû » pè fàlli ride è Berluron m’hà strascinatu direttamente ind’è a direttrice. Mi ne venia guasi menu da a pena, ma ùn aghju pientu.
Ùn li vulia fà quellu piacè.
Babbu è Mamma mancu elli ùn m’avianu credutu, è quand’elli avianu capitu ch’eo era statu mandatu via daveru, a m’aghju intesu passà. Pè una volta, in cuncordia mi mughjavanu inseme, è ci sò andati di core.
Quand’elli m’anu lacatu parte torna in a mo camera, aghju chjosu a porta, è mi sò calatu in pianu. Mi sò dettu : « Sia ti pichji nantu à u lettu è pienghji. È averie a ragione di pienghje perchè chì a to vita ùn vale nunda, chì tù dinù ùn vali nun- da è ch’è tù puderie more subbitu senza prublemi. Sia t’arrizzi è custruisci qual- cosa ». Quella sera aghju fabricatu una bestia mustruosa cun mullizzerie ch’avia riguaratu nantu à un cantiere, è l’aghju chjamatu « Berlue-poilue ».
Ùn era tantu avvezzatu, a vi cuncedu, ma face prò è po m’hà evitatu di incruscià u mo capizzale.
***
U solu chì m’avia cunsulatu in quellu mumentu, hè babbone. Ciò chì d’al- tronde ùn stona micca perchè chì u mio « Gran-Leò » m’hà sempre cunsulatu di tuttu da ch’eo sò chjuculettu è ch’aghju l’età d’accumpagnallu in a so lughjetta.
A lughjetta di u mio « Gran-Leò » , hè tutta la mio vita. Hè u mio ricoveru è a mio caverna di Ali Baba. Quandu mam- mone ci rompe appena e stacche, si gira di pettu à mè è sussura :
– O Gregò, chì ne pensi, ci n’andemu in « Léonland » ?, È scappavamu pianu pianu sottu à i sar- casimi di mammone :
– Iè aghju capitu ! Vai puru à attusicà stu zitellu... Spallieghja (alzà e spalle) è risponde : – Per Diu santu Carlotta, per Diu santu. Ci stemu soli, eiu è Gregoriu, perchè ch’avemu bisognu di calma da riflette.
– È da riflette à chè, si pò sapè ? – Eiu, riflettu à a mo vita passata, è Gre- goriu à a so vita da vene. Mammone si volta aghjustendu ch’ella prefereria esse cionca nanzu chè di sente què. È babbone risponde sempre : Ma, u mo fiore, si digià cionca.
U mo Gran-Leò scumbatticceghja quant’è mè, ma ellu in più di què hè as- tutu. In scola era u tercanu : hè sempre statu u primu in tuttu è m’hà palisatu un ghjornu ch’ellu ùn avia mai travagliatu a dumenica (« Cumu hè ? – Perchè chì ùn avia u laziu, indeh. » ) Era u primu in matematiche, in francese, in latinu, in inglese, in storia, in tuttu ! À dicessette anni hè statu pigliatu à a Scola Pulitec- nica, chì hè a più difficiule di Francia. È poi, hà fattu cose tamante tamante : ponti, scambiatori d’autostrade, tunelli, matrali è tira avanti. Quandu li duman- du ciò ch’ellu facia esattamente, accende torna u so mocculu è riflette parlendu : – Ùn a sò. Ùn aghju mai sappiutu dì ciò ch’eo facia... Dimu chì omu mi duman- dava di leghje torna piani è di dà u mo parè : u cosu ch’eomu parlava si n’avia da sprufundà, di sì o di nò ? – È basta ? – Hè veramente tuttu... Hè digià bè, u mo coccu ! Sè tù dici di nò, è chì u ma- trale si ne fala listessu, faci figura d’un vasettu, credimi puru !
A lughjetta di babbone hè u locu di u mondu duve sò u più felice. Eppuru, ùn hè tant’affari : una capannella, di tavule è di tole ondate, in fondu à u giardinu, induve avemu troppu freddu l’invernu è troppu caldu l’estate. Provu d’andà ci u più spessu pussibile. Pè scumbatticcià, pè imprestà arnesi o pezzi di legnu, pè vede u mo Gran-Leò à u travagliu (Avà face un mobule nant’à misura pè un osteria), pè dumandà li cunsigli o solu cusì, pè nunda.
Pè u piacè di vene à pusà mi in un locu chì mi s’assumiglia. Prima, vi parlava di u sisu di a scola chì mi arricava u vomitu, è bè, quì, hè u cuntrariu. Quandu entru in quellu burdigottu pienu cum’è un ovu, allargu e nare pè rispirà l’odore di a feli- cità. L’odore di l’oliu vechju, di a grassa, di u radiatore eletricu, di u ferru à saldà, di a colla à legnu, di u tabaccu è di u restu. Hè una delizia. Mi sò prumessu ch’un ghjornu ghjunghjeria à distillà lu è inventeria un prufume ch’eo chjamaria « Acqua di Burdigottu ».
Per muscà lu quandu a vita mi casticarà.
Quand’ellu avia sappiutu ch’eo duppia- va u mo CE2, u mio Gran-Leò m’avia messu nant’à e so dinochje è m’avia cun- tatu a fola di a levra è di a cuppulata.
Mi ricordu benissimu cum’ellu mi tenia in grembiu è quant’ella era dolce a so voce : – Vedi, o ciù, ùn c’era nimu pè scum- mette una baiocca nant’à quella cuppula- taccia, andava da veru troppu pianu... È puru, ghjè ella ch’hà vintu... A sai perchè hà vintu ? Hà vintu perchè chì ghjera una dunnetta curagiosa è valente. È tù dinù, o Gregò, sì curagiosu... A sò, t’aghju vis- tu à l’opera. T’aghju vistu ore sane in u freddu à liscià un pezzu di legnu o à tigne e to miniature... Per contu meiu, trà tè è ella site pari.
– Ma in scola ùn ci dumandanu mai d’al- liscià u legnu ! avia rispostu pienghjulen- du. Ùn ci dumandanu chè cose ch’ùn si ponu fà !
Quand’ellu hà amparatu per a sesta, ùn era più listessa botte. Sò ghjuntu indè elli cum’è di regula, è ùn m’hà micca rispostu quandu l’aghju fattu mottu (salutatu). Avemu manghjatu in silenziu è, dopu à u caffè, ùn era dicisu à esce di casa.
– O Gran-Leò ? – Chè ? – Ci n’andemu in a lughjetta ? – Innò. – Perchè nò ? – Perchè chì mammata m’hà dettu pè a nutiziaccia... –... – Ùn ti capiscu micca ! Odii a scola, è faci tuttu per stacci u più tempu pussibule... Ùn rispundia nunda.
Ma ùn sì bufalu quantu omu dice, quan- tunque !... O sarai ? Mi parlava seccu. – Saraghju.
– O quant’ella m’inzerga quessa ! Capita, hè più faciule di credesi baullu è di ùn fà nunda ! Capita ! Hè una fatalità ! Vene cusì bè di pensassi maladetti ! Allora à chì ne simu ? Qualessi sò i to prugetti avà ? Ai da duppià a to quinta, eppò a quarta è, s’ella ti piccia, averai u to baccu tocchi i to trent’anni !
Manicciulava u pinzu d’un cuscinu senza ardì di pisà l’ochji. – Innò, veramente, ùn ti capiscu micca. Sia cum’ella sia, ùn cuntà più nant’à u vechju Leone. À mè, mi piace a ghjente chì si dà di capu ! Ùn mi piacenu micca quelli chì finghjenu è si facenu lagnà, è po chì sò lampati fora pè indisciplina ! Ùn hà micca sensu ! Mandatu fora pri- ma, è duppiente dopu. Bravu ! Bellu tra- vagliu. Ti feliciteghju. Quandu pensu ch’eo t’aghju sempre difesu... Sempre ! Dicia à babbitu è mammata d’avè fede, ti truvava scuse, ti dava curagiu ! T’aghju da dì qualcosa, o amicu : hè più faciule à esse disgraziatu chè felice, è à mè, capisci, ùn mi piace micca a ghjente chì sceglie à facilità, ùn mi piacenu micca i pienghju- loni ! Un paghju di corne, sia felice ! Fà ciò ch’ellu ci vole per esse sebbiatu !
È s’hè messu à tussà. Mammone hè ve- nuta à a corsa, è sò surtitu. Sò andatu ind’è a lughjetta. Avia u fretu. Mi sò pusatu nant’à un bidone vechju, è mi sò dumandatu ciò ch’eo pudia fà per dammi di capu. Vulia custruisce tuttu, ma quì, avia un prublema : ùn avia nè prugettu, nè mu- dellu, nè piani, nè materiali, nè attrazzi, nè nunda. Da quantu mi sentia stringhje u core ùn la ci facia à pienghje. Cù u mo Opinel, aghju appruntatu qualcosa nant’à u bancu di babbone, è sò vultatu in casa mea senza dilli avvedeci.
***
In casa, a crisa hè stata più longa, più rimurosa è più angusciosa chè di regula. Eramu in fin’ di ghjugnu, è ùn c’era un cullegiu per accettami di sittembre. Bab- bu è mamma pigliavanu i paesi. Eranu strazi. È eiu, mi inchjuculia ogni ghjornu sempre di più. Mi dicia chì a rombu di fammi chjucu chjucu cusì, è fà di manera ch’elli si scordinu di mè, forse ch’avia da smarì sanu sanu è chì tutti i mio pruble- mi sarianu risolti d’un colpu.
Sò statu lampatu fora l’ondeci di ghjun- ghju. À principiu, mi sò firmatu in casa mea à cinquantà tutta a santa ghjurnata. A matina, fighjava a Quinta o i « Téléa- chats » (anu sempre affari strani, à i « Té- léachats » ) è u dopu-meziornu rileghjia fiurette vechje o mi facia un « puzzle » di cinque mila framenti chì zia Fanny m’avia datu.
Ma n’aghju avutu subbitu una techja. Ci vulia ch’eo mi trovi qualcosa da affac- cendà e mani... Allora, aghju fighjatu a casa per vede s’ellu ùn c’era micca me- gliurazione da pensà. Spessu avia intesu à Mamma chì si lagnava di a stirera di- cendu chì u so sognu saria di pudè lu fà pusata. Mi sò dunque incapatu à sciogle u prublema.
Aghju smuntatu u pede di a tavula à stirà, chì l’averebbe impeditu di mette e so gh- jambe sottu, aghju calculatu l’altezza, è l’aghju fissata nant’à quattru pedi di le- gnu cum’è s’ella era un scagnu nurmale. Dopu aghju riguaratu e rutulucce di u tavulinu vechju, ch’avia truvatu nant’à u tighjatu d’infaccia a settimana passata, è l’aghju fissate nant’à una carrega chì omu ùn si ne ghjuvava più. L’aghju ancu accu- mudatu u ripuni induv’ella mettia u fer- ru perchè ch’ella avia cambiatu mudellu pocu tempu nanzu. S’era cumpratu una centrale à vapore Moulinex, è mi dupita- va chì u ripunitoghju ùn sarebbe abbas- tanza sodu.
M’hà pigliatu duie belle ghjurnate. Dopu, aghju datu di manu à u mutore di a tundosa. L’aghju smuntatu sanu, puli- tu, è assestatu pezzi à pezzi. Hà smaratu à u primu colpu. Babbu ùn mi vulia micca crede, ma sapia ch’ella ùn era à ghjuvore di purtalla torna indè Jardiland, ch’ella era ghjustu un prublema di mullizzu.
Quella sera, à cena, l’imbienza era più se- rena. Mamma m’avia fattu un « croque- madame » , u mo cibu preferitu, pè ringraziammi, è babbu ùn avia micca ac- cesu a televisiò.
Hè ellu chì hà parlatu u primu :
– Senti, ciò chì dà fastidiu cun tè, o mas- ciò, ghjè chì sì capace quantunque... Allora, chì si pò fà per tè, pè aiutatti ? A scola ùn ti piace, hè sicura. Ma a scola hè ubligatoria sin’à sedeci anni, a sai, què ? Aghju scapacciatu.
Ghjè un chjerchju avviziatu : menu tra- vagli, è più odii a scola ; Più l’odii è menu travagli... Cumu ai da fà ? – Aghju da aspettà i mio sedeci anni, è mi daraghju di rimenu.
– Sunnieghji o Gregò ! Quale hè chì t’hà da piglià ?, – Nimu, a sò, ma inventeraghju cose, è ne fabricheraghju altre. Ùn aghju biso- gnu di tanti soldi per campà.
– Oh, ùn ci cuntà ! Sicura, ùn ai bisognu d’esse riccu quant’è ziu Picsou, ma ti ne ci vulerà quantunque di più chè tù ùn pensi. Ti ci vulerà à cumprà arnesi ? un attellu, un camiò... Chì ne sò ? Mi preme pocu, lascemu corre quella storia di soldi per avà, ùn hè micca què chì m’accapa.
Parlemu piuttostu di i to studii... O Gregò, ùn fà micca gneri, fideghjami, per piacè. Ùn ghjunghjerai à nunda senza un minimu di cunniscenze. Figurati d’in- ventà qualcosa di furmidevule. Ci vulerà à dipusità un brevettu, nè bè ? È dunque chì tù u scrivi in francese bonu...
È pò, ùn si porta micca invenzione cusì facilmente, ci vuleranu piani, scale, mi- sure pè esse presu in contu, chì osinnò t’ai da fà arrubbà a to idea subbitu sub- bitu..– Credi ? – Ùn credu micca, sò sicuru.
Tuttu què mi lasciava perplessu, sentia confusamente ch’ellu avia a ragiò. – Perchè chì, sapete, ne aghju una inven- zione chì puderia assicurà a mo ricchezza è quella di i mo figlioli, è ancu a vostra forse...
– Di chè si parla ? Dumandò mamma surridente. – Mi fate prumessa di ùn palisà micca ? – Iè, dissenu inseme.
– Ghjurate mi la. – A ghjurgu. – Anch’eiu. – Innò, dì « a ghjurgu » , ò mà. – A ghjurgu.
– Eccu... In fatti, sarebbenu scarpi spe- zialmente fatti pè a ghjente chì batte pè e muntagne... Ci sarebbe un tacchettu amuvìbile. U metterie nurmalmente pè attippà, u cacciarie à locu pianu, è u ri- metterie pè a falata, ma micca à u listes- su locu, davanti, sottu à e dite, pè firmà sempre stabbilitu...
Babbu è mamma anu accunsentutu. – Ùn hè micca scemu, u s’affare, hà dettu mamma. – Ci vulerebbe à metteti in associu cù un magazinu cum’è Décathlon... Mi facia piacè di vede ch’elli avianu pri- mura di mè. Ma l’incantu hè statu rottu quandu babbu hà aghjustatu : – È pè cummercializà a to maraviglia, ci vulerà à esse forte in matematiche, in infurmatica è in ecunumia... Vedi, si ne vene torna à ciò ch’eo ti dicia nanzu...
Aghju cuntinuatu à esse agitatu cusì fin’à a fine di ghjugnu. Aghju aiutatu i nostri vicini novi à sbarazzà u so giardinu. Aghju sradicatu tante erbacce chì e mo dite eranu ingunfiate è eranu diventate verdicce. Si sarebbenu dette e mani di Hulk.
I mio vicini si chjamavanu M. è Mma Martineau. Avianu un figliolu, Carlu, ch’avia solu un annu di più chè mè. Ma trà mè è ellu ùn picciava micca. Era sempre nant’à à u so ghjocu eletronicu o à fighjà i so filmetti cusì goffi è ogni volta ch’ellu mi parlava ghjera per dumandammi in chì scola sarebbi quist’annu chì vene. Per fine diventava appena dispettosu.
Mamma cuntinuava à lampà telefunate per truvà a scola ch’averebbe a bravezza grande, immensa, di degnà accettammi di settembre. Ogni matina, riceviamu quanti è po quanti pruspetti in lu scagnu à lettera. Ritratti belli nant’à fogliu ghjacciatu chì ludavanu e qualità di tal’o tale cullegiu.
Ghjera pateticu è bugiosu in tuttu. È e fighjava scapaccendu, mi dumandava anzi tuttu cum’elli avianu fattu pè ritrat- tà elevi surridenti. Sia l’avianu pagati, sia omu li dicia chì u so prufessore di francese s’era lampatu da una zenna. Ùn c’era chè una scola chì mi piacia ma si truvava insù le forche pè Valencia. Nant’à e fottograffie, l’elevi ùn eranu micca à pusà daret’à un pùlpitru surriendu cum’è batalocchi. Si vedianu (omu i vedia) in una serra, in traccia di scambià vasettu à e piante, o accant’à un bancu in traccia di taglià tavule di legnu, è elli, ùn surri- dianu micca, eranu cuncentrati. Ùn pa- ria mancu male, ma era un liceu tècnicu. A mo pena in corpu vultava senza averte.
U sgiò Martineau m’hà fattu una pru- posta : aiutallu à scullà a so carta tinta vechja contr’à una paga. Aghju accettatu. Simu andati ind’è Kiloutou, è avemu ap- pigiunatu duie scullatoghje à vapore. A moglia è Carlu eranu partuti in vacanze è babbu è mamma travagliavanu. Eramu tranquilli.
Avemu fattu un bellu travagliu ; ma chì fatica ! Soprattuttu ch’elli eranu i sulleoni. Esse ind’è u vapore quand’ellu face 30° à l’ombra, zittu zittu... Un veru « sauna » ! Aghju betu biera pè a prima volta di a mo vita è ùn m’hè manc’appena piacciuta.
Gran-Leò, chì passava quindi, hè venutu à dacci una manu. U sgiò Martineau era esultante. Dicia : « Simu travagliatori di forza, ma voi, site un omu d’arte, o sgiò Dubosc... » Infatti, babbone hà sbulicatu ind’è tutti i prublemi delicati di piumbe- ria è d’eletricità quandu chì no eramu in sudoni dicendu parullacce quant’è sette.
U sgiò Martineau dicia spessu : « merdus merda merdum merdorum merdis mer- dis » (hè latinu).
Per fine, Mamma è Babbu m’anu scrittu à u cullegiu Jean Moulin, accant’à à ind’è noi. À u principiu, ùn mi ci vulianu micca mandà perchè ch’hè di gattiva fama.
Si dice chì u livellu hè nullu è chì l’elevi si facenu racchittà (scruccà sott’à minac- cia), ma cum’è ellu era u solu à accettà mi, ùn pudianu fà di menu. Anu dipu- sitatu u mo cartulare sculare è sò andatu à u « Photomaton » à fà mi ritrattà. Avia da veru una facciaccia nant’à quelle pic- cule futtugraffie. Mi dicia ch’elli avianu da esse cuntenti di a so ricluta nova à u cullegiu Jean Moulin : un meccu di tre- deci anni in sesta cù e mani di Hulk è a testa di Frankenstein... Què, era un affarone !
U mese di lugliu hè passatu in furia. Aghju amparatu à mette a carta tinta. Aghju amparatu à spinnellà i teli d’incol- la (aghju amparatu a parolla « telu » !) Aghju amparatu à ripiegà li cum’ellu si deve, à manighjà a rutulella da inciaccà l’orice è à alliscià per caccià e bolle. Aghju amparatu tante cose. Possu dì oghje ch’eo sò un tercanu di l’incolla Perfax è di a carta ricata. Aghju aiutatu à babbone à sfà fili eletrichi è à fà prove :
– Funziuneghja ? – Innò. – È avà ? – Innò.
– Merda. È avà ? – Iè.
Aghju appruntatu sandwichs di sessan- ta centimetri di longu, aghju verniciatu porte, cambiatu fundibili è ascultatu Les Grosses Têtes un mese sanu. Un mese di campa.
Era ch’ella ùn fussi mai piantata, è chì di settembre principiassi un altru cantiere cù un altru patrone... Era à ciò ch’eo pensava quandu m’abbu- cava à u mo sandwich à a salciccia : mi tocca torna trè anni è avvedeci à tutti. Trè anni sò longhi.
Eppò ci era un altra cosa chì mi dava penseru, era a salute di Gran-Leò. Tussa- va sempre più spessu, è sempre più longu è si pusava per un sì o per un nò. Mam- mone m’avia fattu prumette d’impedillu di fumà ma ùn a ci facia micca.
Mi rispundia : – Lascia mi stu piacè, o Tottò. Dopu, sa- raghju mortu. Quellu generu di risposta mi scimia.
– Innò, o Tottò, hè à causa di stu piacè ch’ai da more ! Ridia : – Dapoi quandu ti permetti di chjamam- mi Tottò, o Tottò ?
Quand’ellu mi surridia cusì, mi ricur- dava ch’ellu era a persona ch’eo tenia più chè tuttu in lu mondu è ch’ellu ùn devia micca more. Mai.
L’ultimu ghjornu, M. Martineau ci hà invitatu, eiu è caccaru, in un osteria di fama è anu fumatu dui sigaroni dopu à u caffè. Ùn ardia à pensà à u crepa-core di a so Lollotta s’ella avia vistu què. Quandu ci simu lasciati, u mo vicinu m’hà porsu un inviluppu :
– Tè. L’ai meritata, vai...
Ùn l’aghju micca apertu subbitu. Quan- du sò vultatu in casa meia l’aghju apertu nant’à u mo lettu. C’eranu duiecentu euri. Quattru bigletti aranci...
M’hà lasciatu abbambanatu : ùn avia mai avutu nè mancu vistu tanti soldi di a mo vita. Ùn ne vulia micca parlà à bab- bu è à mamma chì m’avianu da rompe e stacche cù u mo libbrettu di risparmiu. Aghju piattatu i bigletti ind’è un locu induve nimu in lu mondu ùn averebbe avutu l’idea di circà li è aghju principiatu à pensà, pensà, pensà...
M’beuh, ma chì m’averaghju da pudè cumprà cù tuttu què ? Mutori pè e mo miniature ? (Hè caru cum’è sangue). Fiurette ? U prugrama infurmaticu « Centu custruzionne strasurdinarie » ?,
Una vesta Timberland ? Una sega à tira è fala Bosch ? Quelli quattru biglettoni mi mettianu l’abbacineghju, è quandè n’avemu chjo- su a casa u trent’unu di lugliu à sera per andaccine in vacanze, aghju messu più d’una ora à circà un piattatoghju abbas- tanza sicuru. Era cum’è mamma chì vu- gava tondu cù i candellari di l’argentu di a zione in manu. Credu chì no eramu un pocu à a risa tramindui. Credu chì i latri sianu sempre più maligni chè noi...
***
Ùn aghju nunda di strasurdinariu à cun- tavvi in fatti di quellu mese d’aostu. L’aghju solu trovu bellu longu è annuiosu. Cum’è tutti l’anni, babbu è mamma avianu pigliatu à pigione un appartamen- tu pè issa Brittagna è, cum’è tutti l’anni, m’hè toccu à riempie pagine è pagine di u quaternu di vacanze.
Passaportu pè a sesta, torna à Vignale...
Passava l’ore à mastaccià a mo penna fighjendu l’acule marine. Sunniava ch’eo mi cambiava in acula marina. Sunniava ch’eo vulava sin’à u fanale rossu è bian- cu, culandi culandi. Sunniava ch’eo mi facia amica d’una acella benedetta è chì à u mese di settembre, u 4 per un dettu, – cum’è pè fatta apposta, ghjustu u ghjor- nu di a rientrata ! –, partiamu inseme pè i paesi calli. Sunniava ch’eo francava i mari, sunniava chì no and...
È scapacciava da vultà in la realità.
Turnava à leghje u mo prublema di ma- tematiche, una storia senza nè capu nè coda di sacchi di ghjessu da accatastà, è sunniava torna : una acula marina si cap- piava nant’à l’enunziatu... plan !
Un cacatone acellinu biancu ch’imbbrut- tarebe a pagina sana. Sunniava à tuttu ciò ch’eo pudia fà cù sette sacchi di ghjessu...
Pè taglià à l’accorta, sunniava.
Babbu è mamma ùn curravanu tantu u mio travagliu. Eranu e so vacanze ancu à elli, è ùn avianu voglia di pigliassi un colpu di sangue pruvendu à leghje a mo scrittura misgina. Tuttu ciò ch’elli mi cherianu, era di stà chjosu ogni matina, u culu nantu à una carrega è daretu à un scagnu.
Tutta quessa ùn avia nè capu nè coda. In- fiurittava e pagine di quellu quaternacciu di disegni, d’abbozzi è di piani pazzeschi. Ùn m’annuiava micca, era solu chì a mio vita ùn mi facia nisunu effettu. In mè stessu mi dicia : esse quì o altrò, ma chì primura ? Mi dicia ancu : esse o ùn esse, ma chì primura ? (Cum’è vo a vidite, in matematiche sò un pomu, ma a ci facciu abbastanza in filusuffia !)
U dopu meziornu, sia cun mamma sia cun babbu andava à u mare, ma mai cun tramindui. Quessa dinù, facia parte di u so pianu di vacanze : ùn esse micca obli- gatu di suppurtassi tuttu u ghjornu. Trà babbu è mamma ùn picciava tantu. Ci eranu spessu sottu intesi, rimarche o zin- gate chì dopu ci facianu stà bassi è zitti.
Eramu una famiglia sempre azeza. Sun- niava di rise è di ciarle à tavula, cum’è indè a riclama pè « l’ami du petiiiiit dé- jeuner, l’amii Ricorééé » , ma ùn mi facia nisuna idea.
Quand’ellu ci hè toccu à fà e nostre valisge è assestà a casa, ci era cum’è un sullevu per aria. Ma chì pazzia. Spende tanti soldi è parte cusì luntanu per esse in fin’di contu sullevatu di turnà... mi si paria una pazzia.
***
Mamma hà riguaratu i so candellari, è eiu i mo soldi. (Avà a vi possu palisà, avia abbindulatu i biglietti, è l’avia sciaccati in a sarbacana di u mo vechju Action man !) E fronde anu ingiallitu, è a mo pena in corpu hè vultata.
Andava dunque à u cullegiu Jean Moulin.
Ùn era micca u più vechju di a mo classa, è mancu u più sumere. A mi passava pia- namente è bè. Firmava in fondu è circava mezu di schivà i caidi di a scola. Mancu à pensalla di cumprammi una vesta Tim- berland chì m’addubbitava d’ùn pudella tene tantu quì...
In scola ùn era più malatu quant’è pri- ma, à cagione di ùn avè più impressione d’andà in scola. Avia impressione d’andà in una spezia di « ciucciaghja-zoo », induve omu inchjustrava dui mila ghju- vanetti da a mane à a sera. Vegetava in primanenza. Mi disturbava a manera chì certi elevi parlavanu à i prufessori. Muvia u menu ch’eo pudia. Cuntava i ghjorni.
À mezu ottobre, mamma hè esciuta di capu. Ùn suppurtava più l’assenza di u mo (o a mo, ùn aghju mai sappiutu !) prufessore di francese. Ùn suppurtava più u mo parlà, dicia chì ogni ghjornu diventava sempre più baullu. Baullu da ùn sapè fà « O » cun una canna. Si smara- vigliava ch’eo ùn avissi mai note, è sopra tuttu, scimia quand`ella venia à circami à cinque ore è ch’ella vedia zitelli di i mo tempi chì si fumavanu tizzoni sottu à u portacu di a galleria mercante.
Dunque, azzuffi in casa. Mughji, lacrime è mocci à più vulè. È, pè falla finita, a pensione. Dopu à una serata muvimentata, babbu è mamma avianu decisu in accordu di mandà mi in pensione. Ma chì sciali. Quella notte, sò passatu per e machje brusgiate.
U lindumane, era mercuri. Sò andatu ind’è babbone è mammone. Mammone m’avia scucinatu pommi saltati cum’è ella mi piace è babbone Leone ùn avia curagiu à parlà mi. Ma chì ore spium- bate !
Dopu à u caffè, simu andati ind’è a so lughjetta, si hè sciaccatu una sicaretta in bocca senza accendela.
– Pientu m’hà dettu. Ùn la facciu micca per mè, pensa, a facciu per a mo seca di moglia... Aghju surrisu.
Dopu m’hà dumandatu d’aiutallu à av- vità e mappette ; è quandu, infine, aghju avutu u spiritu tuttu occupatu, hà prin- cipiatu à parlammi pianu pianu :
– O Gregò ? – Iè. – Allora ti ne parti pè l’internatu, m’anu dettu ? –... – Ùn ti piace micca ? –... Mi vulia stà zittu. Ùn avia più voglia di pienghjulà cum’è un cininu di CE2.
Hà pigliatu a porta ch’eo tenia trà e mani, l’hà riposta, è hà pisatu u mo capu versu ellu chjappendumi per u bavellu. – Stammi à sente, o Tottò, ascolta mi bè. Ne sò più chè tù ùn credi. A sò quant’è tù odii a scola, è sò dinù ciò chì si passa in casa toia. Infine, ùn a sò micca, ma a mi pensu. Vogliu dì trà mammata è bab- bitu... Pensu ch’ellu ùn hè micca festa ogni ghjornu...
Smurfiava. – O Gregò, mi devi fà cunfidenza, l’aghju avuta eiu quella idea di a pensione, sò eiu chì l’aghju messa in capu à mammata... Ùn mi guardà cusì. Pensu ch’ella saria bè per tè di parte appena, di piglià l’aria, di vede altre cose. Affoi trà mammata è babbitu. Sì u so figliolu solu, ùn anu ch’è à tè, ùn vedenu chè da tè. Ùn si rendenu micca contu di u male ch’elli ti facenu à sperà tantu da tè. Innò, ùn si rendenu micca contu. Credu chì u male hè più prufondu chè què... Credu ch’elli deve- rebbenu cumincià à sciogle i so prublemi sputichi prima d’agitassi in fatti di tè. Eiu... innò po, o Gregò, ùn fà micca sta testaccia. Innò, o ciù, ùn ti vulia micca fà male, vulia ghjustu chì tù... Oh è po merda ! Ùn ti possu mancu più piglià in grembiu ! Sì troppu grande avà. Aspetta, apri appena e braccie, sò eo chì m’aghju da mette in grembiu à tè... Innò, ùn pienghje micca.
Sarebbe troppu trista... – Ùn hè crepacore, o Gran-Leò, hè ghjus- tu acqua chì sbarsa... – Oh, o ciù, o figliulucciu... Basta, hè finita. Dà ti corda demu ci corda. Ci vole à finisce stu mobulu per Ghjiseppu sè no vulemu manghjà di rigalu cum’è i caca- secchi... Tè, riguara u to cacciavita. Mi sò asciuvatu i mocci à a manica.
È pò, à mezu silenziu, quandu dava di manu à a seconda porta, hà aghjustatu : – Solu un’ultima cosa, è dopu ùn ti ne parlu più. Ciò ch’eo ti vulia dì hè impur- tentissimu... Ti vulia dì chì sì babbitu è mammata si leticanu, ùn hè colpa toia. Ghjè colpa soia, è solu soia. Ùn ci entri per nunda, ùn ci sì per nunda, mi senti ? Per nunda nunda. È ti possu ancu assi- curà chì sè tù fussi sempre u primu in scola, sè tù vultessi cù 19 è 20, eh bè, cuntinuerianu à leticassi. Sarianu solu astrinti à truvà altre scuse, è basta.
Ùn aghju rispostu nunda. Aghju sciac- catu una prima manu di bondex à nantu à u mobulu di Ghjiseppu.
***
Quandu mi ne sò turnatu in casa, babbu è mamma si leghjianu un pruspettu è pi- chjittavanu à nant’una calculatrice. Sè a vita fussi cum’è ind’è una buscica di fiuretta, averia vistu fume neru sopr’à u so capu. Aghju dettu : « Aù » avviendumi à a lestra versu a mo camera, ma m’anu paratu :
– O Gregò veni quì. À u so timpanu di voce, a m’aghju pen- sata chì babbu ùn vulia scherzà. – Posa ti.
Mi dumandava ciò chì m’avia torna da accade... – Cum’è tù a sai, eiu è mammata avemu decisu di mandatti in pensione...
Aghju calatu l’ochji. Mi dicia in mè stessu : « Per una volta chè vo site d’ac- cunsentu per qualcosa ! Hè ora. Peccatu ch’ella sia in fatti d’un affaracciu... »
– Pensu chì st’idea ùn ti piace micca tan- tu, ma ghjè cusì. Ùn sì pò fà altru. Ùn faci nunda à a scola, sì statu messu fora, nimu ti vole, è u cullegiu di u quartie- ru ùn vale un ficu. Ùn ci hè tante sulu- zione... Mà ciò chè tù ùn sai forse micca, hè chì ghjè caru cum’è sangue. Ci vole chì tù t’avvega chì per tè femu un sforzu finanziariu tamantu, un sforzu veru... In mè stessu ridichjulava : « O... ùn ci vulia à casticassi tantu ! Tante grazie !
Grazie Signori. Site troppu bravi. Vi pos- su basgià i pedi, O Signori ? » Babbu hà cuntinuatu : – Ùn voli sapè induve tù ai da andà ? –...
– Ti ne impippi ? – Innò. – È bè, ùn ne sapemu nunda, figurati. Issa storia hè ùn sciappacapu. Mammata hà passatu u dopu meziornu à u telefunu indernu. Ci vole à truvà una scola chì ti vole piglià in cor’ d’annu è chì... – Vogliu andà quì, aghju dettu taglien- duli a scicca. – Induve, « quì » ?, – Quì.
L’aghju porsu u fugliettu duv’ellu si vi- dia elevi travaglià daretu à un banchettu. Mamma s’hè sciaccata torna i spechjetti : – Induve hè ? A trenta kilometri à u nordu di Valenzia... U liceu tecnicu di Grandchamps... Ma ùn facenu micca cullegiu...
– Ié. Ci hè ancu un cullegiu. – Cumu a sai ? hà dumandatu babbu. – Aghju chjamatu. – Tù ? ! – Bella sicura, eiu. – Quandu ? – Ghjustu prima à e vacanze. – Tù ? ! Hai chjamatu ! Ma cumu hè ? – Cusì.. ghjustu pè sapè. – Allora ? – Allora nunda. – Cumu hè chì ùn ci n’hai parlatu ?
– Perchè chì hè impussibule. – Perchè chì ghjè impussibule ? – Perchè chì piglianu l’elevi secondu i cartulari, è ùn vale nunda, u mo cartu- lare ! Vale cusì pocu chì ùn si ne puderia mancu accende un focu... Mamma è babbu stavanu zitti. Babbu leghjia u prugramma di Grandchamps, è mamma suspirava.
U lindumane sò andatu à a scola cum’è sempre, è ancu u ghjornu dopu, è quellu dopu torna. Cuminciava à capì a spressione « vultà di capu ».
Era propriu quessa. Era vultatu di capu. Un pezzu di mè s’era mortu è ùn avia pri- mura di nunda.
Ùn facia più nunda. Mancu più pensava à nunda. Più brame. Più nunda. Aghju riguaratu tutti i mo Lego ind’un cartone è l’aghju dati à Gabriele, u mo cuginuc- ciu. Guardava sempre a televisiò. Tanti è tanti clip. Mi stava ore è ore longutiratu nant’à u mo lettu. Ùn scumbatticciava più. E mo mani pendicavanu da ogni parte di u mo bustu magrantinu. Ogni tantu mi paria ch’elle fussinu morte. Ghjustu capace à cambià di catena o à apre e « canette ».
Era goffu, diventava sumere. Mamma avia a ragiò : prestu pudia manghjà fenu à tavulinu.
Ùn avia mancu più laziu d’andà indè babbone è mammone. Eranu bravi, ma ùn capianu nunda. Eranu troppu vechji.
Di più, chì ci pudia intende indè i mo capatoghji, Gran-Leò ? Nunda, postu ch’ellu hè sempre statu u tercanu, ellu. Prublema, ùn hà mai avutu. In quantu à Babbu è Mamma lascia corre... Ùn sì parlavanu mancu più. Parenu legumi. Mi ritenia di scuzzulalli per fanne cas- cà... ma chè ? Ùn a sò.
Una parulla, un surrisu, un gestu ? Qual- cosa.
Era affiacchitu davanti à a televisiò quan- du u telefunu hà sunatu. – Allora, o Tottò, ti sì scurdatu di mè ? – An... ùn aghju tantu laziu di vene oghje...
– È allora ? È Ghjiseppu ? M’avii pru- messu chè tù m’aiutarebbi à dalli u so mobulu !
Oimè ! Mi ne era cumplettamente scur- datu. – Ghjungu. Scusami ! – Micca prublemi, o Tottò, micca pru- blemi. Ùn si n’hà da vulà.
Pè ringrazià ci, Ghjiseppu ci hà pagatu un bellu pranzu. Mi sò sciaccatu un tar- taru tamantu à u Vesuviu, è tantu man- ghjuschina, tappani, cibolle, arbigliule, piverone... hmm. Gran-Leò mi guarda- va surridendu :
– Face piacè à vede, o Tottò. Ancu di gra- zia chì ogni tantu u to vechjone ti mette à cuntribuzione, cusì poi manghjà à sa- ziamentu.
È tù ? Ùn manghji nunda ?
O... Ùn aghju tantu fame, sai... A to mammone m’hà torna imbutratu à u sdighjunu. Sapia ch’ellu era bugiardu.
Dopu, simu andati à visità e cucine. Ùn cridia micca di vede frissoghje è cazza- role : Tamante. È pò cuchjaroni, cuchjare di u legnu cum’è catapulte, una dicina di curtelli allucati da u più chjucu à u più grande è propiu arrutati.
Ghjiseppu hà lampatu : Tenite ! Eccu o Tittì ! A nostra ultima ricluta... Ghjè un bravu zitellu. Ci n’oc- cupemu noi di mette li un cappellu di cucina in capu è dopu, viderete, da quì à qualchì annu, sti baulli di u Michelin veneranu à unghje lu, a vi dicu eiu ! Dì bonghjornu, o Tittì ?
Salute. Era in traccia di sbuchjà mille miliarde di chilò di pomi. Paria cuntentu. I so pedi eranu smariti sottu à una muntagna di buchje. Vedendu lu, aghju pensatu : « Sedeci anni... l’averà ellu... »
Lasciendu mi in piazza à a casa, Gran- Leò hà insistitu torna : – D’accordu, allora faci cum’è no l’ave- mu detta ?
– Iè, iè. – Ùn ti primuri nè di i sbagli, nè di u stile, nè di a to scrittura misgina. Ùn ti primuri di nunda. Dici ghjustu ciò chè tù ai nant’à u core, d’accordu ? – Iè, iè.
Mi ci sò messu a sera stessa. Ùn mi ne impippava tantu, perchè ch’aghju fattu ondeci prove. Eppuru a mo lettera era abbastanza corta...
A vi ricopiu :
« O Sgiò direttore di a scola di Grand- champs,
Vulia esse accettatu indè u vostru stabili- mentu, ma a sò chì ùn hè micca pussibule perchè chì u mo cartariu sculariu ùn hè abbastanza bè.
Aghju vistu in a publicità di a vostra scola chì v’avete attelli di meccanica, di legna- meria, scole d’infurmatica, una serra è tut- tu què.
Pensu ch’ùn ci sò micca chè e note in a vita. Pensu chì ci hè ancu a mutivazione.
Vulerebbe vene à Grandchamps perchè chì hè quì ch’eo saraghju u più cuntentu, pensu. Ùn sò micca u più techju, pesu 35 chilò di sperenza.
Avvedeci, Gregoriu Dubosc
P. S n°1 : hè a prima volta ch’eo priguru à qualchissia per andà in scola, mi dumandu sè ùn sò micca malatu.
P. S n°2 : Vi mandu i piani di un appa- rechju à sbuchjà e banane ch’aghju fabbri- catu quandu avia sette anni. »
L’aghju riletta, è l’aghju trova furicone, ma ùn avia micca u curagiu di ricum- mincià una tredecisima volta.
Imaginava a faccia di u direttore quandu ellu avia da leghje què... pinserà certa- mente : « ma quale sarà torna issu Mic- key ? » nanzu di fanne una pallottula è di lampalla la indè à pubella. Ùn avia tantu laziu di mandalla avà, ma, avia prumessu à Gran-Leò è ùn pudia più rinculà.
L’aghju pustata vultendu da u cullegiu, è ghjè calendumi per merendà ch’aghju turnatu à leghje u « dépliant » è ch’aghju vistu chì u direttore era in fatti una di- rettrice. Ma chì baullu ! Aghju pensatu mursichendu mi u buccellu. Chì baullu, chì baullone !..35 chilò di scimità, sì... Dopu, eranu e vacanze di i santi. Sò an- datu à Orléans, indè Fanny, a surella di mamma. Ghjucava nant’à l’ordinatore di ziu, ùn mi chjinava mai nanzu à meza- notte è durmia u più tardi pussibile. Fin’à chì u mo cucinucciu salti nant’u à u mo lettu gridendu :
– I iégo ! femu i iégo ? Guégoriu, veni per fà i iégo ? Durante quattru ghjorni, aghju fattu af- fari in Légo : un garasgiu, un paese, un battellu... Ogni volta ch’eo finia qual- cosa era assai felice, u guardava cù ammi- razione è pò babban ! u lampava in terra cù a so forza per mettelu in centu pezzi. A prima volta, m’hà annervatu ma quan- du l’aghju intesu ride mi sò scurdatu di e duie ore perse. Mi piacia à sentelu ride. Turnava à accendesi u mo fusibile.
Ghjè mamma chì hè venuta à circammi in gara d’Austerlitz. Tempu in vittura, m’hà dettu : – Aghju duie nutizie à datti, una bella è una goffa. Cun qualessa principiu ?
– A bella. – A direttrice di Grandchamps hà chja- matu eri. Hè d’accordu per pigliatti ma ci vole chè tù passi prima una spezia di prova... – Ufff... s’ella hè què chè tù chjami una bella... Una prova ! Chì voli ch’eo fia cù una prova ? Scaramizzuli ? È a goffa ? – Babbò hè à l’uspidale. N’era sicuru. A sapia. A mi pensava.
Hè male ? Ùn si sà. Si ne venutu di menu, è u si tenenu in usservazione. Hè assai debule.
– U vogliu vede. Innò. Micca avà. Nimu ùn lu pò vede per avà. Deve ripiglià forze. Mamma pienghjia.
***
Avia purtatu u mio libru di grammatica per turnà à leghjelu in lu T. G. V., ma ùn l’aghju mancu apertu. Ùn pruvava man- cu à fà nice. Era incapace di mette una idea di nanzu à l’altra è di ricumincià. U trenu latighjava amarroni elletrichi lon- gu à parechji chilometri, è à ogni palac- cone mi dicia sottu voce : « Grand Léo... Grand Léo... Grand Léo... Grand Léo... Grand Léo... Grand Léo... Grand Léo...
Grand Léo... » è trà i palacconi, dicia in mè stessu : « Ùn ti murì. Stà ti quì. Aghju bisognu di tè. Charlotte dinù, hà biso- gnu di tè. Chì ne sarà d’ella senza tè ? Sa- ria propiu malavviata. Eiu, ùn si ne par- li ! Ùn ti murì. Ùn poi more. Sò troppu giovanu. Vogliu chè tù mi vega ingrandà torna. Vogliu chè tù sia torna fieru di mè. Ùn sò chè à principiu di a mo vita. Aghju bisognu di tè. È pò casu mai sì un ghjor- nu mi maritu vuleria chè tù cunnosca a mo moglia è i mo figlioli. Vogliu chì i mo figlioli vochinu in u to « cagibi ». Vogliu chì i mo figlioli muschinu u to odore. Vogliu chì... »»
Mi sò addurmintatu. ***
In Valenzia, una persona era venuta à aspettammi à u trenu. Pè viaghju sin’à a scola, aghju amparatu ch’ellu era u giar- dinaru di Granchamps, vogliu dì... u « regissore » , cum’ellu dicia...
Mi piacia à esse in la so camiunetta, sen- tia u gazoliu è a cuscogliula. Aghju fattu cena à u refettoriu incù l’al- tri pensiunari. Solu omi intebbi. Sò stati bravi cun mè, m’anu datu assai aiutu à nantu à u liceu : i lochi belli per fumà, cum’è mettesi bè cù a donna di a cantina da ch’ella ci dia sopra à più, cum’è ca- tramanechjà per cullà ind’è e stanze di e zitelle cù e scale di succorsu, e minichette di i prufessori è tuttu què...
Si sbillicavanu, eranu sumeri. Ma di bel- lu sumerisimu. Sumerisimu di masciu.
E so mani eranu belle cun piccule ta- gliature d’ogni locu è grassa nera sottu à l’unghje. À un mumentu datu m’anu dumandatu perchè ch’era quì :
– Perchè mancu più una scola vole di mè. Si sò spanzati. – Nisuna ? – Innò. Nisuna.
– Mancu l’asiliu ? – Iè, aghju dettu, mancu à l’asiliu, anu pensatu ch’eo era di cattivu àndatu pè l’altri. Ci n’hè unu chì m’hà toccu u spinu : – Bonarrivu insù le forche, o masciò ! Dopu, l’aghju dettu pè a prova ch’eo duvia passà u lindumane matina. – Imbè chì faci sempre quì, allora ? Vai è chjina ti, o baullò, ci vole chè tù sia in bonu !
Ùn la ci facia à dorme. Aghju fattu un sognu stranu. Era cù u mo Gran-Leò dentru un bellu parcu è ùn piantava micca di annerbà mi. Mi stinzava i panni dicendu : – « Induve hè, a so piattatoghja pè fumà ? Dumanda li induve ella hè... »
À sdighjugnu, ùn aghju pussutu manghjà nunda. Avia astracu feratu indè u corpu. Di a mo vita ùn m’era mai intesu tantu. Rispirava pianu pianu è mi venianu i sudori ghjalati. Era in bullore è à tempu cutratu.
M’anu fattu pusà indè una saluccia di scola è sò statu solu una bella stonda. Aghju pensatu ch’elli si fussinu scurdati di mè.
È pò una donna m’hà datu una spezia di quaternone à empie. I filari ballavanu davanti à i mo ochji. Ùn capia nunda. Aghju postu i mo goviti nant’à a tavula è a mo testa indè e mo mani. Per rispirà, per calmà mi, per ùn pensa più à nun- da. Allora, avia u nasu in pienu nantu à i zifri di a tavula. Ci n’era unu chì dicia : « Mi piacenu i puppuloni » è un altru, accantu, chì dicia : « Eiu, preferiscu e ch- jave à muletta. » Què m’hà fattu ride, è mi sò datu di rumenu.
In prima, andava di bè, ma, più girava e pagine, menu truvava e risposte. Cum- minciava à scimisce. U peghju, era un paragrafu di qualchì filare ; l’enunciatu dicia : « Ritruvate è currigite i sbagli di stu testu. » Chì stundaccia, ùn ne vidia alcunu. Era veramente a più zucca di e zucche. Era carcu à sbaglii è mancu ùn li vidia ! Si stringhjia a mo cannella è mi pizzicava u nasu.
Spalancava l’ochji. Ùn duvia pienghje ùn vulia pienghje. ÙN VULIA, capite ?
Eppo hè ghjuntu listessu, un lacrimone chì ùn avia vistu spuntà è chì si sparghjia digià nantu à u mo quaternu... issa rub- baccia. Stringhjia forte forte i denti ma sintia chì avia da schjuppà. M’avia da scappà u tappu !
Era un pezzu ch’eo temia è chì ùn vulia pensà à certi affari... Ne ghjunghjimu à tal puntu chì ci vole à caccià iss’idee vane da in fondu à u ciarbellu, culà daretu... sapia chì s’eo mi mettia à pienghje ùn mi puderebbe più piantà, tuttu avia da rivenemi attempu : Grosdoudou, Maria, iss’anni di scola quandu era sempre l’ul- timu. Sempre issu baullone di serviziu. Babbu è mamma chì ùn si tenianu più cari, quelli ghjorni tristi in casa è u mo Gran-Leò in a so stanza d’uspidale cù e so cannuccie in u nasu è a so vita chì si n’andava pianu pianu.
Era prontu à pienghje, mi mursicava u labbru à morte quandu aghju intesu una voce chì dicia : « Aiò o Tottò, chì ci faci ? À chì ne simu ? Pianta di bavacciulà nan- tu à a mo penna l’ai da annigà. »
Avà scimia... sentia e voce. O... vi site sbagliati quassù, ùn sò micca Jeanne d’Arc. Sò un imbecille chì ùn sà mancu fà « o » cù una canna !
« Bon pianta appena u to lamentu avà, a mi dici quand’è t’ai compiu, ch’è no pos- simu travaglià appena inseme. » Chì hè issa storia ? Aghju fighjatu in ogni locu per vede s’elle c’eranu e camerà o i microfoni. Ma chì hè stu puttachju, sò entratu in u altru mondu o chè ?
« Gran-Leò sì tù ? » « Quale voli ch’ellu sia O sumerò ? u papa ? » « Ma cumu hè pussibule ? » « Di chè ? » « Ebbè chè tù sia quì, chè tù mi possa parlà cusì ? » « Ùn dì tuntie o Tottò sò sempre statu quì è a sai. Bon bastanu e chjachjare. Rifletti appena. Piglia una mina è sot- tulineami tutti i verbi cunghjucati, nò, micca quessu, vedi ch’ellu si compie cù « à ». Avà trova i sugetti... Eccu... Fà piccule frezze... Ghjè bè. Rifletti, ci vole chì ogni verbiu sia accurdatu bè. Quì feghja chì hè u sugettu ? hè « tù » dunque un « i », ghjè bè. Dopu fà lis- tessu cù i nomi cummuni, sottulineali... Trova i so determinanti è cuntrulleghja. Cuntrulleghja tuttu. È l’aghjettivi ? Ùn ti pare micca stranu issu « bullitu » quì per « e tuvaglie » « e », ghjè bè, vedi chì ci poi ghjunghje s’è tù sì attentu.
Volta appena in daretu, avà aghju vistu cose propiu goffe in calculu. I peli di l’arechje si sò inziriti soli soli. Aiò poni torna e to divisione, nò rifà la torna... torna ti scordi di qualcosa a ritenuta, iè bravu ! fighjemu a pagina quattru per piacè... »
Mi si paria di dorme arrittu, era attempu cucintratu è ripusatu. Scrivia nantu à i nuli. Era da veru un sintimu stranu. « Eccu Tottò t’aghju da lascià, avà. Hè a redazzione è custì sò chè tù sì più forte cà mè... Iè... iè hè vera. T’aghju da lascià, ma attenti à l’ortografia nè ? Faci cum’è anzora, piccule frezze è cuntrolli. Ditti chè tù sì u pulizzeru di e parolle. A ognu- nu li dumandi i so documenti è i lasci parte.
– Voi cumu vi chjamate ? – Aghjettivu. – Cù quale circulate – Cù    « cani »
– Bon allora chì vi ci vole ? – Un « i » monsieur. – Eccu circulate. Vedi ciò ch’eo vogliu dì ? »
Aghju rispostu di sì. – Ùn parlate ad alta voce giuvanottu ! disse a survegliente. Vi devite stà zitti. Ùn vogliu sente mancu un sciù !
Mi sò rilettu bè. O mancu cinquanta sette volte. È l’aghju resu u mo quaternu. In curridore aghju murmucinatu : – sì sempre quì o Gran-Leò ?
Nisun risposta.
Di ritornu in trenu, aghju pruvatu torna. Ma nò, ùn ci era più abbunati à u numa- ru ch’eo dumandava.
Quandu aghju vistu a faccia di babbu è di mamma in gara, aghju sappiutu ch’el- lu s’era passatu qualcosa.
– Hè mortu ? aghju dumandatu. Hè mortu ne ?
– Innò hà dettu mamma, hè in u comà. – Da quandu ? – Dapoi stamane. – S’hà da discità ?
Babbu hà fattu i gneri è mamma si ne falata cum’un fiurone arrampichendusi à a mo spalla.
***
Ùn sò micca andatu à vedelu à l’uspidale. Nimu ci hè andatu. Era pruibita perchè u minimu microbbu u pudia tumbà.
Ma sò andatu à vede à mammò è mi sò santavugliatu videndula, paria ancu di più magra è debbule chè di regula. Una serizzula in un vestitu turchinu. Era cum’è un imbecille à meza cucina quand’ella m’hà dettu.
– Vai è travaglia appena o Grigò. Metti e mascine in marchja. Tocca l’arnesi. Car- rezza u legnu. Parla à e cose, dilli ch’ellu hà da vultà da quì à pocu.
Pienghjia senza fà rimore. Sò entratu. Mi sò pusatu. Era à braccie chjose nantu à u banchinu, infine sò sbucciatu à pienghje.
Aghju pientu tutte e lacrime ch’eo tenia in fondu à mè da tantu tempu. Quantu sò statu cusì ? un’ora ? duie ? forse trè ?
Quandu mi sò pisatu andava megliu, era quant’è ch’ùn avissi più lacrime, più pena. Mi sò smuccicatu in un stracciu vechju pienu d’incolla chì era in pianu, è ghjè custì ch’eo l’aghju vista a scrizzione di l’altra volta... « AIUTAMI » , sulcata in u legnu.
***
Sò statu accettatu in Grandchamps. Ùn mi face nulla. Era solu cuntentu di parte à cambià d’aria cum’ellu averebbe dettu Gran-Leò. Aghju fattu u mo saccu, è ùn mi sò micca vultatu chjudendu a porta di a mo camera. Aghju chersu à mamma di mette i soldi di M. Martineau nantu à u mo librettu. Quellì soldi ùn li vulia più spende. ùn n’avia più laziu di nulla, solu di l’impussibile. È capia chì in a vita, tut- tu ùn si pudia cumprà.
Babbu hà apprufittatu d’un giru in pru- vincia per purtammi in a mo scola nova. Ci simu detti pochi affari per viaghju. Sa- piamu ch’elle s’ avianu da spiccà e nostre strade.
– Mi chjamarete quand’ellu ci hè qual- cosa di novu, nè ? Hà capighjatu, è po m’hà basgiatu di ma- nera sgalabata.
– O Grigò ? – Iè. – Innò. Nulla. Cerca d’esse felice a ti meriti.
Sai ùn l’hà t’aghju mai detta ma pensu chè tù sì un zitellu bè. Un tippettu. E m’hà abbracciatu forte forte nanzu di cullà in vittura.
***
Ùn era u più tarcanu in scola, era indè l’ultimi ancu ; riflittendu mi pare ch’eo era l’ultimu da veru. I prufissori mi te- nianu quantunque caru...
Un ghjornu madama Vernoux, a prufes- sora di francese ci hà resu e nostre spieca- zione di testi, aghju avutu 6 nantu à 20.
– Speru chì a to mascina à sbuchjà e ba- nane sarà più riesciuta... m’hà dettu fen- dumi un picculu surrisu.
Credu ch’eo era ben vistu per via di ques- sa, per via d’issa lettara ch’eo avia man- datu. Quì, tutt’ognunu sapia, ch’eo era un zuc- ca, ma ch’eo vulia caccià ci i pedi.
Invece chì in dissegnu è in EMT era un capimachja. Sopratuttu in EMT ne sapia di più cà u prufessore. Quandu i sculari ùn ghjunghjianu micca à fà qualcosa, ve- nianu à vede à mè.
À principiu, Jougleux a pigliava male, avà face cum’è elli, mi dumanda sempre cunsigli. Mi campu di rise.
U sport mi casticava. Sò sempre statu un zeru, ma quì si vidia di più, perchè l’altri, eranu forti è ch’ella li piacia. Man- cava tuttu : hè nurmale, ùn sò nè corre nè saltà, nè ciuttà, nè chjappà un ballò, nè mancu lampallu... Nunda Nunda. Zeru. Vai à dorme !
L’altri si ne ridianu di mè, è dicianu : – O, Dubosc quandu metti à u puntu una mascina à fabricà ti i musculi ? – Attenti o zitè ! Dubosc hà da saltà ap- pruntate puru fascie è fasciole !
Ogni settimana sentia a mo mamma à u telefunu. Ogni volta principiava du- mandenduli e nutizie. Un ghjornu hà finitu per cappià :
– Senti o Grigò basta. Ùn mi pone più issa dumanda. Sai bè chì s’ellu ci era qualcosa di novu a ti dicerebbe subbitu. Parlammi piuttostu di tè, di ciò chè tù faci, di i to prufessori, è tuttu què... Ùn avia nunda à dilli. Mi furzava appena, eppo tagliava à l’accorta a cunversazione. M’intaressava solu di babbò, u restu ùn n’avia primura...
***
Era bè, ma era infelice. Era in zerga d’ùn pudè fà nulla per aiutà u mo Leone. Averebbe pussutu pisà e muntagne per ellu, tagliammi à pizzatelli è lasciammi frighje à picculu focu.
Averebbe pussutu pigliallu in collu è girà a terra sana, stringhjendulu forte in pettu, averebbe patutu centu pene per salvallu, ma ùn ci era nunda à fà. Solu aspittà.
Ùn la pudia suppurtà. Ellu m’avia aiu- tatu quandu n’avia bisognu da veru, ed eiu nunda. Nunda.
Sinu à issu famosu corsu d’educazione fisica... Quellu ghjornu era a corda. Iscia. A li provu dapoi i mo sei anni, è ùn la ci aghju mai fatta. Mai. A corda era a mo vergogna.
Quandu tuccava à mè, Momò hà mugh- jatu : – Venite à vede, ci hè l’ispittore gadget chì ci face vede e so calzette !
Aghju fighjatu a cima è aghju murmu- latu : « Gran-Leò stammi assente ci aghju da ghjunghje. Aghju da falla per tè. Per tè mi senti ! »
À u terzu nodu ùn ne pudia più, ma strin- ghjia i denti. Aghju tiratu nantu à e mo bracciulelle molle molle. Quartu nodu, quintu nodu. Avia da cappià. Era troppu difficiule. Innò ùn pudia micca, avia pru- messu. Mi sò lagnatu è aghju datu una stesa cù l’anche. Ma ùn ne pudia più. Cappiava digià morsu. Hè tandu ch’eo l’aghju visti i masci di a scola sottu sottu in chjerchju. Ci n’hè unu chì hà stridatu : – Forza Dubosc, teni forte !
Allora a l’aghju pruvata torna. Ochjan- nebbiatu da u sudore è mani in focu. – Du-bosc ! Du-bosc ! Stridavanu per sustenemi.
Settimu nodu. Avia da cappià. Mi sentia svene. Sottu cantavanu a musica di a fiuramos- sa :
« Oh la qui va là ?... Inspecteur Gadget ! C’est lui que voilà... Inspecteur Gad- get ! »
Mi davanu curagiu ma micca abbastanza.
Mi fermavanu solu dui nodi. Mi sò stu- patu in le mani : « Gran-Leò, sò quì, feghja ! ti mandu a mo forza. Ti man- du a mo vuluntà. Piglia, piglia chì n’ai bisognu. L’altru ghjornu m’ai mandatu u to sapè, ebbè eiu ti mandu tuttu ciò ch’aghju, a mo giuventù, u mo cura- giu, u mo soffiu, i mo picculi musculi nervosi. Piglia li Gran-Leò ! piglia tuttu què, ti pregu ! » Sanguinava di u tralancaghju, è avia l’osse bullite. Più cà un nodu solu.
« Aiò !, aiò ! aiiiiiiiiò ! » Eranu scatenati. Era a prufessora chì mughjava u più. Aghju stridatu : « DIS- CETATI ! », è aghju chjappu l’altu di u pilastru. Quaghjò c’era u tazzu. Pien- ghjia. Lacrime di gioie è di pena abbu- lighjate. Mi sò fattu falà, mezu caschen- du. Momò è Samuel m’anu richjappatu è m’anu pisatu. « Oh là qui va là... ? Inspecteur Gad- get... C’est lui que voilà, Inspecteur gad- get. » Ognunu cantava. Mi sò svenutu.
Da tandu ùn mi ricunnoscu più. Decisu, gattivu, senza emuzione. Era arrabiatu cum’un cane.
Ogni sera dopu à i corsi spassighjava invece di fighjà a televisiò à u centru. Varcava e cità, fureste è prati. Viaghjava assai. Rispirava pianu di manera prufon- da. Cù a listessa frasa in chjocca : « Piglia què o Gran-Leò rispira l’aria pura. Ris- pira. Senti iss’odore di terra è di nebbia. Sò quì. Sò i to pulmoni, u to ansciu, u to core. Lasciati fà, piglia. » Era cum’una reanimazione da luntanu.
Manghjava bè, durmia assai, tuccava a buchja di l’alburi è andava à accarezzà i cavalli di u vicinu. Infrugnava a mo manu sottu à e so chjome calde calde, è murmulava torna. « Piglia chì ti face prò. » Una sera m’hà chjamatu mamma. Quand’ellu hè venutu u survegliente à circà mi, u mo core si n’hè falatu in li calcagni.
– E nutizie sò gattive u mo ciucciu. Pian- tanu i trattamenti i duttori. Ùn ghjova à nulla. – Ma s’hà da more !
Ughjulava in curridore di u durmitoriu : – Sbaraccatelu cusì anderà più in furia ! È aghju appiccatu.
Da quellu ghjornu, ùn facciu più cume- dia. Sò vultatu à ghjucà à u babyfoot cù masci di u centru. Travagliava male, è ùn parlava guasi più. Era stumacatu da a vita. In u mo capu,era quantu ch’ellu fussi digià mortu. Quand’elli chjamavanu babbu è mam- ma, i mandava à spassu. Eppo eri, un masciu di terminale hè vi- nutu à circà mi in u mo lettu. Durmia cum’una criatura ; m’hà scuzzulatu in ogni sensu :
– O, o, discetati o amicu... Avia a bocca asciutta. – Chì... Si passa ? – O, sì tù Tottu ?
– Perchè mi dici quessa ? Mi strufinava l’ochji. – Perchè ci hè un babbò quaghjò, in u so futtogliu à rutulelle, chì mughja : vole vede u so Tottu... ùn saresti micca tù ?
Era in calzunetti, aghju falatu i quattru piani currendu. Pienghjia à core rottu.
Era quì, davanti à a porta di u rifetto- riu, cù un omu di biancu incamisgiulatu vicinu à ellu. L’omu tenia u capatoghju di a perfusione, è u mo babbò mi facia un surrisu.
Ed eiu pienghjia tantu, ch’ùn li pudia surride. Hà dettu : – Fà cullà u to scruchjò, chì t’ai da piglià una puntura.
Tandu m’hè scappata a risa.

>>> Disponible sur le site de l'afc-UMANI

Ferdinandu

Munro Leaf
Traduttu in corsu da i liceani di u Fangu - Bastia, diretti da M. Adami, prufessore


In tempu d’una volta ci era in Spagna...
...un giovanu torru chì si chjamava Ferdinandu.
Puntendu si di capu tutti l’altri torri allevati cun ellu currianu è saltavanu tutta a santa ghjurnata
Ma micca Ferdinandu.
Li piacia à esse pusatu chetamente è à muscà u prufume di i fiori.
In lu pasculu, avia una piazza prediletta : sottu à una suvera.
À u frescu di quellu arburu, li piacia à gode si a ghjurnata atturniatu da u prufume di i fiori.
A mamma, chì era una vacca, di quandu in quandu purtava u penseru per ellu. Temia chì a solitudine li sia penosa.
« Cumu hè chì t’ùn corri cun l’altri giovani torri ? Cumu hè chì t’ùn ghjochi micca ? Cumu hè ch’ùn t’imbaruffi cun l’altri ? » dumandava a mamma.
Ma Ferdinandu scapacciava : « Mi piace di più à stà quì, pusatu chetamente è rispirà u muscu di i fiori. »
A mamma vedia ch’ellu ùn s’annoiava solu, è cum’ella era una mamma cumprensiva - ben ch’ella ùn fussi chè una vacca - u lacava in pace, ch’ellu si campi.
L’anni passonu è Ferdinandu ingrandava è diventò tamantu è scupignu.
Tutti l’altri torri ch’eranu ingrandati cun ellu in u listessu pasculu s’imbaruffavanu a ghjurnata sana.
A si luttavanu corna à corna.
Ciò ch’elli bramavanu, era d’esse scelti per participà à e corse di i torri in Madrid.
Ma micca Ferdinandu. Li piacia sempre à esse pusatu chetamente sottu à a suvera atturniatu da u prufume di i fiori.
Un ghjornu ghjunsenu cinque omi, incalfati di cappelli da ride si ne.
Venianu à sceglie pè e corride di Madrid u più maiò, u più rapidu è u più salvaticu di i torri.
Tutti l’altri torri currianu, suffiendu è catapughjendusi, saltendu è fendu a sbacca. Ognunu credia chì l’omi l’avianu da sceglie perchè ch’ellu era u più forte è u più tremendu.
Ferdinandu, ellu, sapia per sicuru ch’omu ùn lu sceglierebbe micca è n’avia poca primura.
Si n’andò, cum’è di solitu, vicinu à a suvera.
Pensendu di pusassi in l’erba liscia è fresca, si pusò nantu à un bufone.
Sì tù fussi un bufone è ch’un torru ti sì calassi addossu chì feresti ? U punghjeresti. Hè ciò ch’ellu fece u bufone.
Ohi ! Sente ! Ferdinandu schiglia un saltu. Cum’è spiritatu, core in lu pratu, soffia, erpia è zambra.
Hè cusì chì i cinque omi u vissenu è s’intusiasmonu.
« Eccu u più grande, u più terrorizante di tutti i torri ».
Appuntu ciò chì li ci vulia per e corride di Madrid.
Allora u si purtonu nantu à un carru à l’arene.
Era un ghjornu signalatu ! E bandere schjaffittavanu, orchestri sunavanu...
... è tutte e belle signore avianu fiori in li capelli.
In l’arena, a sfilata cuminciò.
In prima, affacavanu i banderilleros purtendu zimbroni infiucchittati ch’elli ficcherebbenu in tupezzu di u torru pè azzizzà lu è arrabbià lu.
Dopu venianu i picadors nantu à i so cavalli magri.
Eranu armati di lancia longhe chì ne zingherebbenu u torru pè arrabbià lu ancu di più.
In fine, u matador, u più fieru di tutti.
Mustrava a so superbia è s’inchinava di nanzu à e signore.
Avia una cappa rossa è una spada chì li ghjuverebbe à tumbà u torru.
Tandu ghjunse u torru, è a sai qual’era ?
FERDINANDU
Omu u chjamava Ferdinandu u Tremendu è tutti i banderilleros n’avianu a paura, tutti i picadors n’avianu a paura è u matador avia u telu à l’osse.
Ferdinandu corse ver dì u mezu di l’arena è u publicu li fece festa è sciaccamanò. Tutti pensavanu ch’ellu avia da cumbatte accanitu, suffiendu da i nari è sciacchendu curnate furibonde.
Ma micca Ferdinandu. Quand’ellu fù à mezu à l’arena, visse fiori in li capelli di tutte e belle signore ; tandu si pusò calmu calmu, è annasò i so prufumi.
Mancu s’avia da batte è fà l’innarteriatu. Simplicemente s’era pusatu da muscà u prufume di i fiori.
I banderilleros eranu in le furie,
i picadors ancu di più in le furie è u matador era tantu in le furie ch’ellu ne pienghjia da a rabbia chì ùn si pudia dà di cappa è di spada.
È, à sente l’ultime nove, hè sempre à pusà custì sottu à a so suvera, rispirendu calmu calmu u prufume di i fiori.
Ma sebbiatu ch’ellu hè !